Așa se fredona șoptit încă dinspre finele anilor 1970, parafrazându-se și ironizându-se un cântecel comunist plin de optimismul cel mai tembel, lansat cu maxim succes de către Horia Moculescu. Și mai ales cu succes impus de către absolut toate „corurile de copii și tineret” din toate Cântările României și din toată masmedia națională începând cu jumătatea anilor ‘70. V-aduceți bine aminte, era epoca pieselor muzicale de tipul: E-o lume minunată în care veți găsi/ nuuuuumai copii/ o lume cu mult soare și mii de jucării/ peeeeentru copii./ În lumea cu povești și flori veți întîlni/ nuuuuumai copii/ și-o lume-a inocenței păstrați-o orice-ar fi/ peeeeentru copiiii… Cântecelul din urmă creștea steaua ultrapopularului cantautor Mihai Constantinescu, și el un utopic și vrând/nevrând distopic, laolaltă cu toți cântătorii și propagandiștii de fals antropologic, social, etic, politic.
Marin Marian-BălașaFoto: Arhiva…
