„Toma Alimoș își adună mațele cu mâna, Fefeleaga are cinci copii morți de oftică, puiul lui Brătescu Voinești moare pentru că nu ascultă”. Și ne mirăm de violența elevilor ajunși adulți?

A fost examenul de Bacalaureat, urmează Evaluarea Națională. Ne uităm pe listele de lecturi și vedem, în mare parte, aceleași texte ca „pe vremea noastră”: povești despre umilință, cap plecat, sânge, jertfă și moarte. Apoi privim știrile: o gravidă de 22 de ani, mamă a doi copii, e ucisă cu toporul de partenerul ei, sub ochii unuia dintre copii. Asta, la doar câteva zile distanță după ce o altă gravidă, cu un copil de mână, e împușcată de bărbatul care o controla de când era adolescentă.

Citim comentariile: „Dar a făcut și ea ceva” ori „Și ea e de vină”. Am ajuns, cumva, să normalizăm violența și abuzul, iar școala eșuează lamentabil în…