Mizil? Lăsați-mă cu Oana, cu Serghei, cu grangurul comunist. Mie dați-mi Mizilul de Prahova. Ce spuneți? Nu l-ați văzut? Nu există, nu? E un loc prin care treci cu mașina, fără să oprești. Accelerezi? Mizil e enervant că durează? că se opintește, că nu vrea să se termine? De ce te-ai opri? De ce ai sta în vacanță mică aici? Practic? Fiindcă găsești loc ieftin de somn, după ce umbli la cramele din zonă. Dar cine are sau nu creierul îmbibat de alcool, trece prin transa Mizil. Starea de grație Mizil. Aceea care dă drumul imaginației. Mizil e locul armamentului pe vremuri, azi, al taurinelor bune de carne? Nu doar, Mizil e stare de grație.
Mizil. Taurina de carne visând la Caragiale Foto: AGERPRES
Mizil, Prahova. Locul mic care a hrănit bucatele alese ale imaginației lui Ranetti, Caragiale, Geo Bogza și, uite, astăzi ale lui Cosmin Manolache sau Times New Roman. Uite aici Mizilul Prahova:
