Scriu despre ceva ce-și va fi avut loc potrivit în serialul numit aici Apocalipsa intelectului, nu negreșit ratând respectivul moment trecut recent, ci individualizând/autonomizând chestiunea. Deoarece este vorba de o adevărată nouă formă de studiu/cercetare, de o disciplină și specializare, despre care nutresc temerea dispariției premature. Așadar, o disciplină de-abia născută, cât pe ce să devină onorabilă, însă de ieri/azi încolo serios compromisă, suspectă, și astfel amenințată, poate chiar determinată (= obligată) să dispară.
Marin Marian-BălașaFoto: Arhiva personala
Acuma, pentru unii (și mai ales pentru alții) ar părea onorabil să mă fi dus și eu pe net, să fi compilat din o mână de surse (cărți și studii apărute în ultimii 15-10 ani) și să fac o introducere cât se poate de (aparent) savantă. (Căci da, se poartă citarea de surse fără să le fi citit/consultat, preluarea de informații și trimiteri din zecile…
