“Groapă a lui Ouatu” nu spune, probabil, mai nimic multora din ziua de azi, dar cândva era una dintre cele mai vestite mahalale din București.
Pavarea strazilor in raionul Grivita Rosie 1952Foto: Agerpres
Era un amestec aproape neverosimil de pitoresc, viață boemă și sărăcie cruntă.
Din sud, de la Cărămidari, și până în nord, la Mahalaua Dracului, care era cândva hotarul de nord-vest al Bucureștiului, orașul era o dezordine ordonată, cu străzi pline de case superbe, biserici, prăvălii, dar și cu străzi prăfuite, cu case mai mult încropite.
Numele locului vie de la englezul Watt, care a venit la București la începutul secolului al XIX-lea și a deschis aici o fabrică de vase din lut. Pentru a obține argila, compania lui Watt a realizat mai multe gropi în oraș, gropi neastupate, care încet-încet au fost absorbite în mahalale. Prin viu grai, din „groapa lui Watt”, aceasta a devenit ușor „groapa lui Ouatu”, și așa i-a rămas numele…
