Sursă foto: europeana.eu
Acum nu mai mult de 35 de ani, pe malul Mării Negre a existat un mic sat de pescari, cu aer mediteranean dat de case acoperite cu țiglă și ziduri din piatră, cu plopi și salcâmi bătrâni, cu umbră deasă în cele mai toride zile de august, cu grădini, curți pline de flori și șarete trase de măgari. Numele acestui mic sat e Costinești.
Aici, orășenii făceau cură de stavrid și de Beatles, roșiile aveau inimă mare, de bou, iar copiii se jucau de-a vacanța cât era vara de lungă. Pe-atunci, Marea Neagră era plină de pește – calcani, chefali, barbuni, hanoși, guvizi, zargani, stavrizi, hamsii și șiruri vesele de delfini. Un belșug ireal.
Pe coasta Costineștiului, imaginea misterioasă a epavei navei „Evanghelia, pe atunci neruginită și ruptă în două de furtuni, întregea tabloul unui…
